În liniștea care mă înconjoară, cobor scara anilor pentru a ajunge din urmă basmele uitate, dar atât de mult iubite. Surprind în culori calde, șoaptele unui ac care-și facea drum pe bucăți de pânză albă. Ținut în mâini dibace avea să redea frumusețea eternă a florilor, pasărilor, a spicelor de grâu ... precum și a emoțiilor care au brăzdat nenumărate suflete.
Cu fiecare împunsătură de ac, ai înnodat pe acea pânză un gând vesel poate melancolic, poate o bucurie sau o tragedie. Și astfel casa s-a îmbracat în albume vii. Iau loc întrunul din albume și caut alienarea copilariei printre vorbe cumpătate.
Prind drag de răsetele trecute, și-astfel caut să-mi prelungesc șederea, ca atunci când îmi mângâiai părul cazut pe una dintre perne
, iar somul mă cuprindea în brațele sale, precum un nou - născut, având să mă trezesc câteva ore mai târziu din cauza huruitului mașinii de cusut, unde necontenit scriai basme, așa cum numai tu știai, Buni, c-un capăt de ață !!!
- Felicitări mama că ai așternut la Rebra frumoasele basme, nelăsându-le la prăfuit în dulapuri!
Cu drag, a ta fiică,
Lina Nati.
P.S.: Și, mulțumesc iubire pentru aceste fotografii frumoase!
No comments:
Post a Comment