Nespusele

De un pai de ață se prinde zadarnic un gând, de speranță.

Că poate așa va prinde viață, să se bucure de umbre, șoapte, lacrimi.

Dar, vai, sărmanul, nu știe că poate

Va muri de jale cu a sa viață.

Așa că paiule de ață, rupe-te-n două

Să nu apuce, gândul, să se urce, la toate durerile care-i sunt încă nespuse.

Lasă-l să moară în seceta necunoașterii, că

Nu știe cum lumea-l va stârpi de toate.

Decât zbârcit în ura vieții mai bine nefericit în lunga cădere din noapte.


                                                                                                                de Lina Nati.